marți, 9 septembrie 2008

Interviul #2

(M-marcel, I-persoana interviata)

M: Buna ziua.
I: Salutare.
M: Bine ati venit la interviu spiritual v1. Daca aveti probleme cu claritatea sunetului va rog sa ne scuzati, dar suntem inca in teste.
I: Nicio problema
M: Ne puteti da un nume si o varsta?
I: Adica asl? ha-ha! Bogdan Apostolescu, 28, Brasov.
M: Aha... tema acestui interviu este "cea mai tare intamplare"... ne-o puteti spune pe a dvs?
I: Intamplari tari am trait multe... dar cred ca cea mai tare a fost acum un an.
M: Sunt numai urechi...
I: Pai aveam o vecina de bloc... Blonda, inalta, cu 2 ani mai mica ca mine... Buna... Si intr-o zi cand eram in lift cu ea mi-am facut curaj si am invitat-o la o cafea. Ea a zis un "ok" neasteptat de hotarat si asa dupa cafea a urmat o iesire la film, o cina, o alta iesire la film, una la teatru si tot asa... Si dupa ceva intalniri, cateva buchete de flori si cateva cutii de bomboane venise vremea sa avansez. Am chemat-o la mine la o cina de seara, am mancat, si usor, usor m-am vazut in patul din dormitor, ea dezbracata pe jumatate, eu doar in chiloti si evident, sosete. Ne-am dezbracat amandoi complet iar apoi m-am ridicat sa scot din sertar ceva "protectie". In drumul scurt parcurs am observat chilotii mei la cam jumatate de metru de capul ei. M-am intors si in tip ce activam protectia vedeam, uimit, gradul ei foarte avansat de excitare... Fara sa gandesc, fara sa reflectez la cele spuse, i-am soptit incet dar cu convingere "miroase-mi chilotii!". Ea a ramas socata initial, dar din cauza dorintei necontrolabile, sau poate ca nu vroia sa strice momentul, sau chiar poate ca sa nu ma simt eu stanjenit a facut-o. A incercat sa o faca intr-o maniera de fata rebela dar nu i-a iesit. Nu ma asteptam sa faca asta, nici nu vroiam asta. Insa cand am vazut actinea nu m-am putut abtine si am izbucnit intr-un ras isteric. Radeam si ma tavaleam de nebun prin pat neputand sa ma opresc. Nici nu vroiam sa ma opresc. Cand vedeam cum se uita socata si ofensata la mine, mai rau imi venea sa rad. Dupa vreo doua minute s-a ridicat, s-a imbracat si a plecat. Insa eu am continuat sa rad inca vreo trei ore. Dupa, obosit, m-am culcat. Dimineata cand m-am trezit mi-am amintit intamplarea si am reluat rasul... si am tinut-o asa ceva vreme.
M: bwahahhahahahhahahahahaha. Foarte tare, frate! BWAAHAHAHAHHAHAHAHA!

marți, 2 septembrie 2008

Interviul #1

(M-marcel, I-persoana interviata)

M: Buna ziua!
I: Buna ziua.
M: Cum va numiti?
I: Conteaza?
M: Nu... Persoanele care vin aici sunt alese aleator... deci nu conteaza.
I: Ok.
M: Tema interviurilor mele este: "cea mai tare intamplare". Ne puteti relata cea mai tare intamplare traita de dvs?
I: Da.
M: Ascult.
I: Pai... cred ca cea mai tare intamplare este aceea cand am calcat intr-un cacat.
M: Aha... interesant...
I: Stati ca n-am terminat... Defapt sa incep cu inceputul: Am intrat intr-o zi in casa si am constatat ca ceva mirosea extrem de frumos. Cum sa va spun... ca un parfum bun insa deloc intepator. Si am inceput sa caut sa vad de unde vine. Insa am gasit raspunsul d-abea dupa ce am iesit din nou din casa. Mirosul ma urmarea si uitandu-ma in jos am constatat ca aveam un cacat pe talpa. Si partea uimitoare era ca de la el venea mirosul acela frumos. Si atunci a venit dilema: Sa imi curat pantoful sau sa il las asa? Initial m-am dus acasa si l-am dat jos. Era intarit asa ca s-a curatat usor. Ideea era sa-l tin in casa pentru a arata tuturor ciudatenia. Insa imediat cum l-am dezlipit de pe talpa si-a pierdut mirosul frumos si a inceput sa degaje un miros inforator de urat.
M: Aha... Interesant... si l-ati aruncat?
I: Initial nu... mi-a parut asa de rau incat am incercat orice ca sa ii readuc mirosul frumos... era pana la urma vorba de o minune.
M: Ce ati incercat?
I: Pai l-am spalat, l-am pus inapoi pe talpa, l-am parfumat, l-am dus intr-un magazin de parfumuri scumpe si l-am pus pe jos... i-am zis chiar "Tatal nostru". Dar degeaba.
M: Pai si in tot acest timp ati suportat mirosul urat?
I: Normal... era vorba de o minune...
M: Interesant. Frumoasa intamplare. Cam astea au fost intrebarile. Va multumesc pentru timpul acordat.
I: Cu placere. La revedere.
M: La revedere!

M: Acesta a fost primul interviu. Persoana interviata a vrut sa-si pastreze anonimatul. De drept era un tip cam ciudat. Insa intamplarea lui a fost interesanta. Multumim sphost pentru gazduirea retelei spirituale si pana la urmatorul post va urez: "cele mai tari intamplari!".

Care Marcel? Ce interviuri?

Varianta scurta a postului: Am vrut sa fac ceva pentru ca ma plictiseam.

Varianta lunga a postului: Marcel este prietenul meu imaginar. Defapt nu e numai prietenul meu... el e prietenul tuturor... Un fel de prieten share-uit... sau de prieten tarfulita... cum vrea fiecare sa-i spuna... "ce interviuri?" Pai... (stiu, nu incepi o propozitie cu pai... dar: pai asa imi place mie!) marcel si-a creat o camera de chat spirituala. Adica el aduce la interviu spirite de peste tot. Deci... sa vedem "cat de fun" o sa fie :)